Briard de vanzare

 Istoric:
Biardul este cunoscut ca şi un caine inimos, cu spirit şi iniţiativă, lipsit de timiditate şi de frică. Firea lui cuprinde trăsături printre care inteligenţa, uşurinţa de a fi dresat, credincios, gentil şi ascultător.

Mai este denumit şi Chien Berger de Brie (Ciobănescul de Brie) din Franţa, regiunea sa nativă. Se consideră că ar fi un descendent natural a celei mai vechi rase de caini domesticiţi. Rasa s-a dezvoltat de-a lungul secolelor prin intermediul selecţiei naturale datorită abilităţilor de a păzi şi mâna turmele. Totuşi, începuturile rasei, istoria lor timpurie nu au fost înregistrate în scris, tapiţerii care îl arată pe împăratul Charlemagne alături de un caine Briard în urmă cu mai mult de 1200 ani. Thomas Jefferson, fost ambasador al Franţei se presupune a fi primul care a adus Briardul în Statele Unite; folosindu-i la paza turmelor lui de oi Merino în Monticello.

În timpul primului Război Mondial, Briardul a fost un caine de război valoros fiind folosit la a transporta mesaje pe linia de front, pentru a căuta soldaţii răniţi, pentru a trage la vagoane sau cărucioarele cu răniţi sau alimente şi pentru a patrula la posturi. Până la finalul războiului, numărul cainilor Briard scăzuse drastic datorită victimelor războiului, încât foarte mulţi s-au temut că rasa va dispărea complet. Din fericire, soldaţi francezi, americani şi englezi s-au întors de pe front cu poveşti extraordinare despre curajul şi eroismul acestor caini astfel încât s-a trezit un interes în ceea ce priveşte rasa. Briardul a fost recunoscut de asociaţia chinologică din America în 1928. O creştere vizibilă în ceea ce priveşte numărul lor după 1970.

Caracteristici fizice

Briardul este viguros, alert, puternic fără a fi rigid, cu o osatură şi musculatură robustă, arătându-şi puterea şi agilitatea cerută de îndatoririle sale de ciobanesc. Rasa are mai multe caracteristici specifice, printre care blana, culoarea, capul şi urechile, coada.

Toate culorile complete, în afară de alb sunt permise; inclusiv negru, gri şi mai multe variante de maro-roşiatic. Cei mai mulţi cainii Briard roşiatici au coada, urechile şi faţa  închise la culoare şi mai au şi o manta pe întregul corp, un strat de culoare mai închisă. În cazul cateilor de culoare maro-roşiatică există o schimbare succesivă a blănii spre mai deschis în primi ani de viaţă şi apoi din nou spre mai închis după ce ajung la maturitate. Cainii Briard de culoare gri sunt rari în Statele Unite, iar cei mai populari sunt cei negri sau pe roşiatic.

De cele mai multe ori blana lor a fost asemănată cu cea a caprelor; deoarece este uscată, aspră şi face un zgomot ca un scrâşnet atunci când este frecată sau periată. Mizeriile şi apa rareori pătrund până la sub-blană şi este uşor de pieptănat atunci când blana este uscată. Dacă este periat periodic şi atent va năpârli foarte puţin; dar dacă acest lucru nu se petrece, atunci părul se va încâlci şi uneori va fi nevoie să fie tunsă pentru a mai avea din nou acel aspect originar de sănătate. Timpul minim care li se poate acorda periatului este de două ore pe săptămână pentru blana unui adult; iar la cei adolescenţi este nevoie de puţin mai mult timp datorită schimbărilor prin care trec la această vârstă. Aproape oricine poate învăţa să-i perie şi să le întreţină blana, deşi unii stăpâni preferă să recurgă la ajutorul unui profesionist pentru aceasta.

Blana cainilor Briard continuă să crească pe toata durata vieţii lor, alunecând natural în cârlionţi mari, lungi şi lucioşi. La cainii care participă în concursuri o grijă atentă se va acorda blănii deoarece standardele impun o lungime considerabilă a blănii, până aproape de pământ. Băile regulate, perierea şi uneori o scurtare a părului de pe picioare sunt necesare pentru confortul cainelui.

Capul Briardului este mare, de formă rectangulară, bine acoperit de păr şi cu un nas negru, pătrăţos şi mare. Blana formează o barbă şi mustaţă mari şi stufoase, iar deasupra ochilor creşte sub formă de arcă creând impresia de sprânceană. În unele cazuri este nevoie de o scurtare a acestui păr sau de a-l prinde cu o clamă sau bentiţă pentru a elibera văzul cainelui. Briardul îşi foloseşte de multe ori capul lui mare la a împinge oile recalcitrante, precum şi copiii sau alţi caini.

În Franţa şi America, urechile sunt modificate chirurgical la o vârstă de 5 – 6 săptămâni. O îngrijire potrivită după operaţia care a scurtat urechile le va determina să stea drepte, accentuând astfel liniile paralele ale capului şi ale gâtului lung şi mândru. Urechile se îndreptă înspre faţă, atente la orice zgomot sau sunet iar părul lung cade peste deschiderea lor. Briardul cu urechile tăiate este singura rasa cu părul lung şi urechile drepte, erecte, ceea ce îi conferă capului o expresie unică, alertă. Această poziţie a urechilor a îmbunătăţit şi abilitatea auditivă a cainelui, previne infecţiile urechilor şi limitează efectele dăunătoare pe care le pot avea muşcăturile sau zgârieturile intruşilor.

Standardele rasei permit de asemenea şi urechile naturale, pe care unii oameni le preferă. Deoarece această operaţie de tăiere a urechilor este ilegală în Anglia şi unele ţări Scandinave, cainii aduşi din aceste ţări vor avea urechile naturale. Chair şi netăiate urechile acestei rase sunt destul de mobile, ridicându-se uşor şi dând un aspect de pătrat vârfului capului.

Suficient de lungă pentru a ajunge la partea mijlocie a piciorului, coada Briardului este acoperită de păr lung şi formează o cârjă sau forma literei "J" la capăt.

Cainii Briard sunt de talie mare; cei din American fiind oarecum mai mari decât cei din Franţa. Este un fapt general recunoscut că cei mai mici caini au mai multă rezistenţă şi au o agilitate şi mobilitate mai mare pe picioarele lor uşoare la păzirea turmei.

Sănătatea

Rasa este una de obicei sănătoasă, cu o aşteptare de viaţă îndelungată, faţă de alte rase. Ca şi la alte rase cainii adulţi ţinuţi pentru reproducere ar trebui să aibă picioarele şi şoldurile radiografiate pentru a se îndepărta riscul apariţiei displaziei de şold.

O altă preocupare în ceea ce priveşte sănătatea cainilor din această rasa trebuie să fie aceea a verificării ochilor anual.

Probabil cea mai importantă problemă a acestor caini este cea a umflării stomacului sau torsiunea gastrică. Aceasta este o boală care poate fi fatală dacă nu se intervine; în care stomacul se umple cu gaz şi se întoarce, limitând sau completând restrângând alimentarea cu sânge la plămâni, inimă şi sistem digestiv. Mulţi caini Briard mor din această cauză dacă nu este diagnosticată şi tratată la timp şi repede. Toţi stăpânii de caini care au piepturi mari trebuie să fie atenţi la alimentarea, digestia şi exerciţiile lor pentru a preveni umflarea. Cu toate că au fost făcute cercetări extinse şi intense asupra acestei boli nu s-a putut indica cu precizie cauza, dar experienţa indică ideea că ar fi rezultatul influenţelor ereditare şi de mediu.

Medicii veterinari, la fel ca şi doctorii pentru oameni sunt uimiţi de rapiditatea cu care escaladează apariţia bolilor legate de imunitate atât la oameni, cât şi la caini. Hipotiroidism şi boala lui von Willebrand (aceasta este un tip al hemofiliei la câini) sunt două dintre aceste boli găsite din ce în ce mai des în rândul cainilor. Acum, cateii pot fi testaţi pentru boala lui von Willebrand la vârsta de 7 – 8 săptămâni, dar nivelul mic al hormonilor tiroidieni rareori apar înainte de maturitate.

Dresajul

În ciuda aparenţei sale atrăgătoare, a personalităţii sale şarmante şi a dresării relativ uşoare, Briardul nu este un caine pentru oricine. Aceleaşi caracteristici care îl promovează ca şi un caine loial de paza şi un ciobanesc excelent; sunt cele care îl determină pe un stăpân începător să se întrebe dacă nu cumva acest caine este mai mult decât poate el controla. Chiar de la o vârstă fragedă catelul Briard va începe prin a-şi impune dominanţa sa asupra oamenilor dacă i se permite aceasta. De aceea un dresaj pentru supunere este mai mult decât indicat la această rasa încă de la o vârstă fragedă a catelusului. Fiecare membru al familiei de adopţie trebuie să se comporte în preajma cainelui ca şi un mascul alfa, dominator pentru a se stabili ierarhia stăpân - caine. Pe lângă dresajul de care au parte atât acasă, cât şi la şcoala de dresaj cainii din această rasa trebuie şi socializaţi cum se cuvine până la vârsta de 1 an pentru a se asigura că nu va deveni retras sau extrem de suspicios până la agresiune cu alţi caini sau cu străinii. Va trebui să-l supuneţi la cât mai multe şi diverse situaţii pentru a vedea cum se comportă; să cunoască cât mai multe persoane sau alţi caini străini. Cainii Briard necesită mai multă răbdare, timp şi fermitate în aceste socializări, precum şi în dresajul care li se oferă pentru a deveni caini complet încrezători în puterile şi capacităţile lor.

Cainii Briard învaţă repede şi au o memorie excelentă. Se descurcă bine la aproape orice activitate specifică cainilor sau grupei sale, de la a prinde discul până la a căra bagaje sau copiii mici în spate. Mulţi caini Briard au obţinut de-a lungul timpului titluri pentru supunere, diplome de urmărire şi de păzirea turmei. Sunt candidaţi perfecţi pentru munca de căutare şi salvare, dresajul pentru poliţie, dar şi pentru munca de protecţie.  

În rolul de ciobanesc Briardul arată o abilitate naturală de a mişca sau menţine turmele pe teritoriul deţinut de stăpân, chiar şi în cazul în care nu sunt garduri. Aceşti caini mai pot şi să conducă, să adune animalele folosindu-şi dimensiunile mari ale corpului şi forţa cu care este înzestrat, prin a lătra şi a ciupi călcâiele oilor. Nu vor ezita să-şi folosească capul pentru a menţine o oaie în linie; şi nu se vor da înapoi de a răspunde atacului unui prădător, fie el şi lup. Aceste trăsături de caine ciobanesc le va folosi şi în cazul copiilor sau al stăpânilor, încercând să-i determine să meargă în direcţia pe care o doreşte el.

Descris de cele mai multe ori ca şi o inimă învăluită în blană, Briardul îşi va petrece viţa încercând să facă pe placul stăpânului. Va fi nevoie să investiţi timp, răbdare şi afecţiune în activităţile de periere, dresaj şi socializare a acestei rase; dar să ştiţi că nu vor fi în zadar. În timp va deveni nu numai un protector devotat la întregii familii, dar şi un companion credincios, gata să vă însoţească până la magazinul din colţ sau pe vârfurile munţilor.