TELEKOM | 
Animalele sociale se caracterizeaza prin capacitatea fiziologica si comportamentala de a stabili legaturi multiple cu semenii lor, de a se integra si a-si desfasura activitatea dupa anumite reguli in cadrul populatiei in care traiesc.Principalul factor integrator este instinctul social, dar tot atat de importante sunt si unele elemente comportamentale invatate, adica experienta dobandita a individului.
In dezvoltarea ontogenetica a fiecarui individ sunt anumite perioade in care insusirea unor scheme comportamentale se face cu un randament maxim.Astfel, daca dobandirea acestor cunostinte nu se face in perioade adecvate, individul va intampina greutati in procesul integrarii sale sociale.
Etologul american J.P.Scott, studiind dezvoltarea somatica si comportamentala la cateva sute de catei, a ajuns la concluzia ca acest proces evolutiv, cuprinde mai multe perioade, numite perioade critice, avand fiecare o importanta bine determinata in formarea legaturilor sociale ale catelului cu omul si cu semenii sai.Anumite evenimente au un efect maxim asupra formarii personalitatii si caracterului cainelui, daca se petrec intr-o anumita etapa a dezvoltarii sale fizice si psihice.
Prima perioada critica cuprinde primele trei saptamani de dupa nastere."Miza" in acest rastimp este insasi supravietuirea, ceea ce depinde de desfasurarea normala a proceselor fiziologice.Noul nascut are nevoie numai de hrana, caldura, masaj (din partea mamei) si cat mai mult somn.Stimuli de alta natura, care vin din mediul inconjurator nu au nici un efect asupra cainilor, care, prin urmare, nu sunt capabili de invatare in aceasta etapa de dezvoltare.
A doua perioada critica cuprinde urmatoarele patru saptamani, terminandu-se deci la varsta de 7 saptamani a cainelui pui si se caracterizeaza prin dezvoltarea rapida a sistemului nervos si a simturilor.Cainele pui aude, miroase si vede tot mai bine, ceea ce face posibila receptionarea variatelor efecte ale mediului si stabilirea unor legaturi cu mama si cu fratii sai.Etologii au stabilit procesul stabilirii si dezvoltarii acestor legaturi socializare, intelegand prin acesta un proces ireversibil de invatare, in cursul caruia cainelui junior incepe a aplica unele elemente de comportament ale speciei canine, determinate ereditar, in corelatie cu cerintele mediului in care traieste.
Daca puiul de caine traieste izolat de mama si de fratii sai inainte de a implini varsta de 6-7 saptamani, ulterior interesul fata de ceilalti indivizi ai speciei lui va slabi in intensitate.Aceasta se explica prin faptul ca in a doua perioada critica, in oarecare masura are loc si formarea unei ierarhii intre frati, element important al relatiilor interindividuale la animale sociale.Cainele, fiind prin excelenta un animal de haita, are neaparat nevoie de aceasta experienta, care va lasa urme adanci in psihicul lui pe toata durata vietii.Ierarhia - prin care unii indivizi devin dominanti, iar altii subordonati - se formeaza in decursul luptelor de joaca care au loc intre frati.
Acceptarea starii de dependenta, a disciplinei de clan, contribuie in mare masura si la evoluarea sub auspicii favorabile a legaturilor dintre om si caine.
In privinta formarii unor legaturi adanci, trainice si corecte dintre om si caini, a treia perioada critica, care dureaza intre varsta de 7 si 12 saptamani, are o importanta deosebita.La aceasta varsta capacitatea creierului ajunge aproape la nivelul celui al unui caine adult.De aceea puiul este foarte receptiv la tot ceea ce se petrece in jurul sau.Invata sa deosebeasca intamplarile ce ii sunt favorabile de cele care ii sunt defavorabile.Experienta dobandita in aceasta etapa lasa urme de nesters in comportamentul uletrior al cainelui.
Atractia cainelui de varsta mica catre om, devine din ce in ce mai puternica, evident daca aceasta din urma se apropie cu bunavointa si pricepere de micul patruped.Datoria noastra este de a canaliza actiunea factorilor ce determina formarea personalitatii si caracterului cainelui in directia dorita.Unele deprinderi si obiceiuri se vor forma oricum la micul nostru catel, chiar si fara interventia noastra, dar acestea nu vor fi in nici un caz cele dorite de catre noi.Iar elementele comportamentului odata fixate, mai tarziu se corecteaza foarte greu sau chiar deloc.
Este foarte important sa cerem catelului nostru numai ceea ce este capabil si nu mai mult.Trebuie sa stim ca relatia om-caine vazut cu ochiul acestuia din urma nu diferea esentia de relatia caine-caine.Pentru catel, familia omului reprezinta haita, iar unul dintre membrii sai este considerat drept conducatorul acesteia, fata de care cainele va accepta supunerea neconditionata.Va trebui deci sa acceptam in mod constient acest rol, evitand atropomorfizarea cainelui, adica judecarea comportamentului cainin dupa criterii umane.
Limbajul de contact al cainelui este mult mai structurat si mai constrans decat limbajul uman.Semnificatia gesturilor, ale semnalelor noastre este determinata prin norme instinctive, specific canine.Insa, in limitele stricte ale acestor norme, cainele si-a rezolvat cu succes problema comunicarii cu semenii lui si cu omul, prin exprimari gestice, mimice si sonore.Cunoasterea cat mai exacta a acestui cod de comunicare canin asigura evitarea neintelegerilor si a neplacerilor, care pot tulbura - mai ales la aceasta varsta frageda a animalului - relatia om-caine.
A patra perioada critica a socializarii la cainii aflati la varsta junioratului corespunde varstei de 12-16 saptamani, caracterizandu-se in primul rand, prin slabirea treptata a legaturii pui-mama, catelul la un moment dat devenind independent.In aceasta etapa cainbele se mai poate socializa cu omul, dar omisiunile si greselile din perioada precedenta nu se mai pot recupera sau corecta decat foarte greu sau niciodata.
